Asociatia Cetatea lui Bucur 7 Centre a fost intemeiata in 2005 avand o vocatie multipla, culturala, educativa, sociala si de mediu.

Pornind de la premiza ca in orasul Bucuresti, cel mai mare centru urban al Romaniei, patrimoniul istoric, arheologic, arhitectonic, este complet neglijat in ultimele 2 decenii - dupa o crunta mutilare a sa in timpul dictaturii - de la nevoia locuitorilor foarte tineri, adolescenti si mai putin tineri, de a gasi in comunitate resurse educationale si de "loisir", de la realitatea poluarii accentuate a spatiului urban al vechii cetati "a lui Bucur", asociatia a intreprins si intreprinde multiple actiuni care au avut ecou dincolo de hotarele capitalei si chiar ale tarii.

Asociatia a tintit la adunarea unor constiinte intelectuale si profesionale care s-au remarcat de-a lungul a 3 ani prin actiuni si parteneriate demne de luat in seamna. Interesante si extrem de atractive au fost actiunile organizate la Sala Palatului cu prilejul "Sarbatorilor de Craciun" si a "Zilei copilului", actiuni ce au acoperit un evantai larg, de la concursuri si gale de filme, la reprezentari teatrale, coregrafice, muzicale si concursuri artistice.

O alta actiune foarte interesanta a fost cea intitulata Pe urmele lui Sadoveanu, adunare de scriitori romani si ai minoritatilor nationale si scriitori de peste hotare, care a avut un caracter literar, dar care a prilejuit si vizitarea contextului lumii sadoveniene.

Am inteles de asemenea, ca sunt pregatite actiuni in sfera patrimoniului arhitectonic, precum si o initiativa cu tenta sociala, educationala : organizarea unei scoli de arte si meserii pentru tinerii ajunsi la varsta de 18 ani proveniti din medii defavorizate. Un asemenea tip de scoala constituie o restituire catre societate a unor tineri care sunt altfel pierduti in conditiile vitrege ale economiei de astazi. Unul dintre telurile principale ale Asociatiei Cetatea lui Bucur 7 centre, este salvarea, conservarea si punerea in valoare a patrimoniului imobil, in special a vechilor case si a vechilor cartiere, intre care mentionez in primul rand, cele din jurul arterei consacrate a Lipscanilor. In acest scop, asociatia este animata de persoane competente, care au dat deja masura profesionalismului in cultura, muzeografie, relatii publice.

Presedinta asociatiei, doamna Carmen Pintilie, a fost timp de 4 ani purtatoarea mea de cuvant si s-a achitat cu competenta de actiunile ce-i reveneau avand initiative importante in organizarea de actiuni culturale in tari europene si pe continentele de nord si sud-american. Dl. Carol Konig, fost coleg al meu de facultate, este un consacat muzeograf( este cel mai bun specialist in istoria armamentului si un bun specialist al relatiilor interetnice din Romania). De asemenea d-na Cornelia Koning este un distins muzeograf, organizator de expozitii si un foarte abil manager in atragerea de fonduri pentru asociatie.

O asemenea asociatie era strict necesara in peisajul nostru cultural, unde lipsesc actiunile de salvare a patrimoniului si de adunare, intr-o contextualitate culturala, a oamenilor foarte tineri, care trebuie educati in spiritul traditiilor culturale si folclorice, a respectarii patrimoniului imaterial si material, care constituie o prioritate absoluta a UNESCO.

De altminteri asociatia are depuse documentele de aderare la FRACCU-Federatia Romana a Asociatiilor, Centrelor si Cluburilor UNESCO.

Pornind de la premiza ca publicul romanesc, inclusiv cel bucurestean, a pierdut in chip sentimental legatura omului cu gravele traume sociale produse in epoca comunista (demolari de centre civice, mutari sau distrugeri de sate, saracia epocii de tranzitie) au facut ca deopotriva locuitorii satelor si oraselor sa piarda sentimentul apartenentei la un patrimoniu comun, al legaturii traditionale dintre spatiul natural si spatiul cultural. Pierderea interesului pentru cultura traditionala, necunoasterea si neintelegerea formelor trecutului, un gust periculos pentru kitsch, au condus la o criza a constiintei identitare romanesti, acolo unde peisajul construit al arhitecturii completeaza patrimoniul literar sau muzical al poporului roman.

Pe de alta parte, se poate afirma ca Bucurestiul este capitala S-E europeana unde coexista toate stilurile continentului : de la arhitectura orientala a hanurilor, la aceea balcanica a caselor de targoveti si a bisericilor fanariote, de la arhitectura frantuzeasca eclectica a secolului 19 care i-a adus capitalei numele de Micul Paris, pana la arhitectura internationala a primei jumatati a secolului 20 (uneori cu capodopere necunoscute ale artei moderniste cum ar fi blocurile neglijate ale marelui artist international Marcel Iancu).

Este limpede ca bucuresteanul contemporan ignora mediul monumental in care au trait stramosii sai. Spre deosebire de tari ale UE in care educatia civica implica si o educatie a ochiului si o cultura generala care sa conduca la respectul pentru istorie si arhitectura, la noi astazi aceasta cultura este precara ; capitala este plina de constructii valoroase intrate in colaps, in timp ce strainii admira unele rezervatii de arhitectura, intre care cele mai importante sunt Bdul Lascar Catargiu si Bdul Dacia. Orice actiune menita a schimba perceptia bucurestenilor si a vizitatorilor straini este salutara.

Asociatia isi propune ca odata restaurate unele spatii istorice, ele sa fie valorificate comercial cu initiativa si fantezie, (ex. magazine de antichitati, cafenele, restaurante, etc).