ECONOMIE SOCIALA (ES) presupune un angajament voluntar, o viziune asupra locului individului în societate, un demers solidar şi responsabil al cetăţenilor care conferă noi valenţe relaţiilor sociale. Astfel, poziţia cetăţenilor devine un factor sine qua non pentru garantarea reuşitei în ES. Această poziţie trebuie analizată din diverse perspective: aceea a cunoaşterii şi informării, a rolului economic, al celui de consumator sau de membru al unei colectivităţi solidare. Implicarea cetăţenilor în dezvoltarea diferitelor forme de ES o întâlnim cel puţin la două niveluri diferite:

• asocierea cetăţenilor pentru înfiinţarea şi gestionarea formelor de ES cu scopul de a răspunde inovator şi echitabil nevoilor personale/de grup/societale(ex. cooperativele)
• susţinerea diferitelor forme de ES prin cumpărarea de bunuri/servicii furnizate de către acestea prin asumarea unui comportament responsabil.

In ambele ipostaze, nivelul de implicare a cetăţenilor reflectă nivelul de dezvoltare a ES. Preponderenţa formelor de ES poate fi înţeleasă şi ca o expresie a modului de exercitare a dreptului de asociere şi de implementare a democraţiei participative la nivel micro, contribuind astfel la consolidarea unei cetăţenii active şi la democratizarea societăţii. Asumarea rolurilor active la nivel micro (implicarea în luarea deciziilor, asumarea de responsabilităţi) facilitează transformarea persoanelor implicate în actori activi pentru comunitatea locală şi societate la nivel mai larg.

Carta Economiei Sociale

Articolul 1: întreprinderile de economie socială funcţionează în mod democratic fiind constituite din membri solidari egali în drepturi şi obligaţii.

Articolul 2: Asociaţii, consumatorii sau producătorii membri ai întreprinderilor de economie socială, se angajează de bunăvoie conform formei de activitate alese (cooperative, de întrajutorare sau asociative), să preia responsabilităţile care le revin în calitate de membri cu drepturi depline ai acestor întreprinderi.

Articolul 3: Toţi asociaţii fiind proprietarii mijloacelor de producţie, întreprinderile de economie socială se angajează să stabilească, în cadrul relaţiilor sociale interne, noi legături prin intermediul unei activităţi permanente de formare şi informare pe baza respectului reciproc şi a consideraţiei.

Articolul 4: Fiecare întreprindere de economie socială îşi revendică dreptul la şanse egale afirmându-şi dreptul la dezvoltare cu respectarea libertăţii depline de acţiune.

Articolul 5: întreprinderile de economie socială se plasează în cadrul unui regim special de însuşire, distribuire sau repartizare a profitului. Excedentul exerciţiului financiar nu poate fi utilizat decât pentru propria dezvoltare economică a întreprinderii şi pentru îmbunătăţirea serviciilor oferite asociaţilor, aceştia fiind cei care asigură controlul acestor servicii.

Articolul 6: Intreprinderile de economie socială se angajează, prin promovarea cercetării şi experimentării permanente în toate domeniile activităţii umane, să participe la dezvoltarea armonioasă a societăţii în perspectiva promovării intereselor individuale şi colective.

Articolul 7: Întreprinderile de economie socială îşi proclamă scopul final de a se pune în slujba omului.

Proiecte pe această temă

• Festivalul organizatiilor nonguvernamentale- ONGFEST