Etimologic, cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris si semnificã culturã, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat si muncit de om. În sensul cel mai larg al notiunii, rural defineste câmpurile (tara), tãranii si în general toate teritoriile si activitãtile neurbane.

Ruralul este mai mult decât o "stare de spirit", el evocã o parte a spatiului terestru unde predominã pãdurile, câmpurile, culturile, spatiile verzi. El mai evocã de asemenea, o formã de ocupare a acestui spatiu si un tip de societate, predominant agricolã.

Ruralul are capacitatea de a conserva si reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei presiuni antropice mai reduse, asociata cu tipul exploatarii economice si nivelul general de dezvoltare al fortelor de productie. Cîmpurile extinse de culturi, absenta cailor principale de comunicatie, prezenta insulara a cadrului construit de dimensiuni mai mici si a turmelor de animale, tradeaza fara tagada prezenta ruralului.

Spatiul rural, în sensul banal, dar real al termenului, a apãrut pe suprafata pãmântului o datã cu sedentarizarea omului si aparitia primelor locuinte si a primelor amenajãri construite în primul rând în vederea realizãrii unor productii agricole.

În timp istoric, între societãtile rurale si pãmântul luat în exploatare s-au creat o serie de relatii durabile, întãrite prin traditii, obiceiuri si interese, exprimate în peisaj prin diferite tipuri de spatii rurale.

Îndeosebi, în secolul al XX-lea sub impactul urbanizãrii, spatiul rural a cunoscut modificãri structurale evidente, amenajãri si ameliorãri pentru cresterea capacitãtii de productie a pãmântului, pentru modernizarea habitatului rural.

Expansiunea spatiului urban, dezvoltarea cãilor de comunicatie, implantarea unor activitãti neagricole, introducerea unor tehnici si tehnologii, au dus la încãrcarea spatiului rural cu noi elemente si noi relatii, îmbogãtindu-l calitativ si cantitativ.

Desigur, pentru a face o analizã cât mai exactã a ceea ce înseamnã spatiu rural, cu toate elementele sale caracteristice, nu putem sã delimitãm ruralul de urban. Cel mai adesea, spatiul rural întretine relatii cu spatiul urban. Cunoasterea ruralului, în toate dimensiunile sale, reclamã, din multe puncte de vedere, o analizã comparativã "rural-urban". Diferentele dintre zonele rurale si cele urbane, din punct de vedere al organizãrii economice si sociale, precum si a problemelor dezvoltãrii, sunt rezultatul distinctiei "rural-urban", un criteriu universal folosit pentru caracterizarea populatiei.

Spatiul rural detine un loc esential in istoria, civilizatia si identitatea europeana, acoperind peste 91% din din teritoriul european. Totodat, peste 56% din populatia celor 27 de state membre ale UE traieste in zonele rurale. Mediul rural european ofera o mare bogatie sociala, economica, culturala, istorica si ecologica.

Spatiul rural ramane principalul furnizor de materii prime vitale (alimente, energie, apa). Agricultura si silvicultura raman principalii utilizatori ai resurselor naturale (pamant apa). Activitatile rurale traditionale (agricultura, silvicultura) sunt creatoarele peisajelor ce dau identitatea peisajului rural european. Spatiul rural joaca un rol major in sanatatea planetei si combaterea schimbarilor climatice. De aceea ruralul exercita inca o mare atractie datorita modului de viata sanatos, a frumusetilor naturale si a mostenirii culturale. Astfel multi oameni sunt atrasi de ideea de a locui si/sau a lucra aici, cu conditia sa aiba conditii asemanatoare de munca si viata ca la oras, adica acces la servicii si infrastructura corespunzatoare.

Uniunea Europeana (UE) are o politica comuna de dezvoltare rurala, care, intr-o masura destul de mare, este controlata de statele membre si de regiuni. Aceasta politica este finantata din bugetul UE (FEADR) si partial din bugetele nationale si ale statelor membre.regionale

Politica UE de dezvoltare rurala are trei obiective centrale:

1. Cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier prin sprijinirea restructurarii, dezvoltarii si inovatiei;
2. Imbunatatirea protectiei mediului si a spatiului rural prin masuri de management al terenului si apei.
3. Imbunatatirea calitatii vietii in spatiul rural si incurajarea diversificarii activitatilor economice in rural.

Pentru această perioadă (pana in 2013), se pune şi mai mult accentul pe existenţa unei strategii coerente pentru dezvoltarea rurală la nivelul UE. Aceasta se realizează cu ajutorul planurilor naţionale strategice care trebuie să se bazeze pe orientările strategice ale UE.

Se doreşte ca această abordare să contribuie la:

• identificarea domeniilor în care utilizarea sprijinului UE pentru dezvoltare rurală reprezintă o mai mare valoare adăugată pentru Uniune;
• stabilirea legăturii cu principalele priorităţi ale UE (de exemplu, cele incluse în Agendele de la Lisabona şi Göteborg);
• asigurarea coerenţei cu alte politici ale UE, în special cu cele care vizează coeziunea economică şi mediul;

Proiecte pe această temă

• Festivalul organizatiilor nonguvernamentale- ONGFEST